căptuși - explicat in DEX

căptuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).

căptuși (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
căptuși, căptușesc I v. t. a bate. II v. r. a da de necaz.

căptuși (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”).

căptuși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căptușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 să căptușeáscă

căptuși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe..; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. — Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).

căptușì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căptușì v. l. a acoperi dosul unei materii, cosând altă materie d’alungul ei; 2. a acoperi cu plăci și tăblii spre a face mai tare și mai frumos; 3. fig. și pop. a înșela: m’a căptușit cu câteva mii de lei. [Origină necunoscută].