căpriță - explicat in DEX

căpriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPRÍȚĂ, căprițe, s. f. 1. Diminutiv al lui capră (I 1); căprișoară. 2. Plantă erbacee alburie, cu flori verzi (Atriplex litoralis). – Capră + suf. -iță.

căpriță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPRÍȚĂ, căprițe, s. f. Diminutiv al lui capră (I).

căpriță (Dicționaru limbii românești, 1939)
căpríță f., pl. e. Capră mică. Un fel de lobodă albicĭoasă (átriplex litoralis) care place foarte mult vitelor și din care ele mănîncă pînă ce se unflă [!] și mor. (Ca să se evite asta, vita trebuĭe să fie silită să alerge pînă ce se mistuĭe puțin căprița mîncată).

căpriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căpríță (că-pri-) s. f., g.-d. art. căpríței; pl. căpríțe

căpriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căpriță f. alt nume dat lobodei (care crește pe malul apelor).

căpriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPRÍȚĂ, căprițe, s. f. 1. Diminutiv al lui capră (I 1); căprișoară. 2. Plantă erbacee alburie, cu flori verzi (Atriplex litoralis). — Capră + suf. -iță.