căprărie - explicat in DEX

căprărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar². 2. (Fam.) Categorie, grup. – Căprar² + suf. -ie.

căprărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar². – Din căprar² + suf. -ie.

căprărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
căprăríe f. (d. căprar 2). Escŭadă, oameniĭ comandațĭ de un caprar [!].

căprărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căprăríe (fam.) (că-pră-) s. f., art. căprăría, g.-d. art. căprăríei; pl. căprăríi, art. căprăríile

căprărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căprărie f. ceată de zece dorobanți sau jandarmi.

căprărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar². 2. (Fam.) Categorie, grup. — Căprar² + suf. -ie.