căpitănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port.
2. (
Înv.) Detașament condus de un căpitan. –
Căpitan +
suf. -ie.căpitănie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație.
2. (
Înv.) Detașament condus de un căpitan
(2). – Din
căpitan +
suf. -ie.căpitănie (Dicționaru limbii românești, 1939)căpităníe f. (d.
căpitan saŭ ngr.
kapitania). Funcțiunea de căpitan. Circumscripțiune teritorială în unele țărĭ. Localu (bĭurou) căpitanuluĭ:
căpitănia portuluĭ. Durata funcțiuniĭ de căpitan.
Vechĭ. Diviziune de regiment:
căpitănie de roșiorĭ, de verzișorĭ. Diviziune de județ. Căpetenie.
căpitănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căpităníe s. f.,
art. căpitănía, g.-d. art. căpităníei; pl. căpităníi, art. căpităníilecăpitănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căpitănie f.
1. funcțiune de căpitan;
2. trupe comandate de un căpitan:
Roșiorii despărțiți în căpitănii; 3. circumscripțiune teritorială (în Spania și Muntenegru);
4. odinioară, diviziunea unui județ comandată de un căpitan:
căpitănia Focșanilor.căpitănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port.
2. (
Înv.) Detașament condus de un căpitan. —
Căpitan +
suf. -ie.