căpicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂPICIOÁRĂ,căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță1. – Căpiță + suf. -ioară.
căpicioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂPICIOÁRĂ,căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță.
căpicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căpicioáră(-cioa-) s. f., g.-d. art. căpicioárei; pl. căpicioáre
căpicioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂPICIOÁRĂ,căpicioare,s. f. Diminutiv al lui căpiță.— Căpiță + suf. -ioară.
căpicĭoară(Dicționaru limbii românești, 1939) căpicĭoáră f., pl. e. Dim. d. căpiță.