căpeneag - explicat in DEX

căpeneag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.

căpeneag (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel.

căpeneag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
căpeneág (căpenége), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86).

căpeneag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman. – Magh. köpenyeg.

căpeneag (Dicționaru limbii românești, 1939)
căpeneág, V. chepeneag.

căpeneag (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
căpeneág, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud 1908).

căpeneag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căpeneág/chepeneág (înv.) s. n., pl. căpenége/chepenége

căpeneag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căpeneag n. haină cu glugă a Bănățenilor. [Ung. KÖPENYEG]. V. chepeneag.

căpeneag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] — Din magh. köpenyeg.