căpșunică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPȘUNÍCĂ, căpșunele, s. f. 1. Diminutiv al lui
căpșună. 2. Varietate de struguri nealtoiți.
3. Vin rezultat din căpșunică (
2). –
Căpșună +
suf. -ică.căpșunică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)căpșunică s. f. sg. vin de casă obținut din struguri nealtoiți
căpșunică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*căpșunícă s. f.,
g.-d. art. căpșunélei; (fructe)
pl. căpșunéle, art. căpșunélelecăpșunică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂPȘUNÍCĂ, căpșunele, s. f. 1. Diminutiv al lui
căpșună. 2. Varietate de struguri nealtoiți.
3. Vin rezultat din căpșunică (2). —
Căpșună +
suf. -ică.