căpău(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂPẮU,căpăi, s. m. (Reg.) Copoi (1). – Din magh. kopó.
căpău(Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011) căpắu, s.n. – v. capău.
căpău(Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011) căpắu, s.m. – v. capău.
căpău(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căpắu (reg.) s. m., art. căpắul; pl. căpắi, art. căpắii
căpău(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂPẮU,căpăi,s. m. (Reg.) Copoi (1). — Din magh. kopó.