căneală - explicat in DEX

căneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂNEÁLĂ, căneli, s. f. (Pop.) Vopsea (neagră), mai ales pentru păr. – Căni + suf. -eală.

căneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂNEÁLĂ, căneli, s. f. Vopsea (neagră) pentru păr, pentru lână etc. – Comp. tc. kina.

căneală (Dicționaru limbii românești, 1939)
căneálă f., pl. elĭ (d. cănesc). Acțiunea de a căni păru. Văpsea [!] de canit (caná).

căneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căneálă (pop.) s. f., g.-d. art. cănélii; pl. cănéli

căneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căneală f. praf de boit părul. [Căneală e o formă amplificată din cănea (cf. boială) = turc. KYNÁ].

căneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂNEÁLĂ, căneli, s. f. (Pop.) Vopsea (neagră), mai ales pentru păr. — Căni + suf. -eală.