cănăruț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂNĂRÚȚ,cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. – Canar + suf. -uț.
cănăruț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂNĂRÚȚ,cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. – Din canar + suf. -uț.
cănăruț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cănărúț (rar) s. m., pl. cănărúți
cănăruț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂNĂRÚȚ,cănăruți, s. m. (Rar) Cănăraș. — Canar + suf. -uț.