cănăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂNĂRÍȚĂ,cănărițe, s. f. Femela canarului. – Canar + suf. -iță.
cănăriță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂNĂRÍȚĂ,cănărițe, s. f. Femela canarului. – Din canar + suf. -iță.
cănăriță(Dicționaru limbii românești, 1939) cănăríță f., pl. e. Femeĭa canaruluĭ.
cănăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cănăríță s. f., g.-d. art. cănăríței; pl. cănăríțe
cănăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂNĂRÍȚĂ,cănărițe, s. f. Femela canarului. — Canar + suf. -iță.