cănì - explicat in DEX

căni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”.

căni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lâna etc. – Din căneală.

căni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 să căneáscă

căni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. — Cf. tc. kina „căneală„.

cănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cănì v. 1. a înnegri cu căneală barba, părul, sprâncenile; 2. Mold. a boi vitele în frunte spre a fi cunoscute de cele străine. [Derivat din cănea(lă)).