cămătăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. ◊
Capital cămătăresc = capital bănesc folosit pentru a obține camătă. –
Cămătar +
suf. -esc.cămătăresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. – Din
cămătar +
suf. -esc.cămătăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cămătărésc adj. m.,
f. cămătăreáscă; pl. m. și
f. cămătăréșticămătăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. ◊
Capital cămătărese = capital bănesc folosit pentru a obține camătă. —
Cămătar +
suf. -esc.