cămătăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMĂTĂREÁSĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care ia în camătă. –
Cămătar +
suf. -easă.cămătăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂMĂTĂREÁSĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care ia camătă. – Din
cămătar +
suf. -easă.cămătăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cămătăreásă (rar)
s. f.,
g.-d. art. cămătărései; pl. cămătărésecămătăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂMĂTĂREÁSĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care ia în camătă. —
Cămătar +
suf. -easă.