cămărășiță - explicat in DEX

cămărășiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂMĂRĂȘÍȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriță, menajeră. – Cămăraș + suf. -iță.

cămărășiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂMĂRĂȘÍȚĂ, cămărășițe, s. f. (Înv.) 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriță; menajeră. – Din cămăraș + suf. -iță.

cămărășiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
cămărășíță f., pl. e. Femeĭe care îngrijește de cămară (VR. 1922, 9, 357 și 364).

cămărășiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cămărășíță (înv.) s. f., g.-d. art. cămărășíței; pl. cămărășíțe

cămărășiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂMĂRĂȘÍȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriță, menajeră. — Cămăraș + suf. -iță.