cămășuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMĂȘÚȚĂ, cămășuțe, s. f. Diminutiv al lui
cămașă (
1); cămășuică. –
Cămașă +
suf. -uță.cămășuță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂMĂȘÚȚĂ, cămășuțe, s. f. Diminutiv al lui
cămașă (1).cămășuță (Dicționaru limbii românești, 1939)cămășúță f., pl.
e. Cămașă mică. Cămașă care n´are de cît partea din ainte [!].
cămășuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cămășúță s. f.,
g.-d. art. cămășúței; pl. cămășúțecămășuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂMĂȘÚȚĂ, cămășuțe, s. f. Diminutiv al lui
cămașă (
1); cămășuică. —
Cămașă +
suf. -uță.