călugăresc - explicat in DEX

călugăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr (I); monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei. – Călugăr + suf. -esc.

călugăresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr; monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne. – Din călugăr + suf. -esc.

călugăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) călugărésc, -eáscă adj. De călugăr.

călugăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.

călugăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
călugărésc adj. m., f. călugăreáscă; pl. m. și f. călugăréști

călugăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
călugăresc a. de călugăr.

călugăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr (I); monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei. — Călugăr + suf. -esc.