căldare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊
Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur.
Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (I).
II. (
Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊
Căldare glaciară = circ glaciar. –
Lat. caldaria.căldare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)căldáre (căldắri), s. f. –
1. Găleată. –
2. Alambic. –
3. Cristelniță. –
4. Depresiune circulară în munți. –
Mr. căldare, megl. căldari. Lat. caldāria (Pușcariu, 259; REW 1503; Candrea-Dens., 229; DAR);
cf. it. caldaia, caldaio, prov. caudera, fr. chaudière, sp. caldera, port. caldeira. Der. căldărar, s. m. (meșteșugar care face sau repară căldări);
căldărăresc, adj. (de
căldărar);
căldărărie, s. f. (atelier de făcut căldări, cazane etc.);
căldărărit, s. n. (meseria de căldărar);
căldări, vb. (
Trans., a murdări);
căldărit, s. n. (
înv., impozit pe distilarea alcoolului);
căldărușe, s. f. (
dim. al lui căldare; plantă Aquilegia vulgaris; recipient pentru aspersor; varietate de struguri negri). Din
rom. poate proveni
ngr. ϰαρδάρι.
căldare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de aramă, în care se păstrează sau se fierbe apă. ◊
Căldare de aburi = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan de aburi.
Căldare de rachiu = cazan de distilat rachiul.
2. Găleată.
II. (
Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, pricinuită de eroziunea în vârtejuri la baza unei cascade; cazan. –
Lat. caldaria.căldare (Dicționaru limbii românești, 1939)căldáre f., pl.
ărĭ (lat.
caldaria, it.
caldaja, fr.
chauaière, sp.
caldera). Vas culinar de aramă saŭ de alt metal de fert [!] apă ș. a. Cazan de mașină de abur.
căldare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)căldáre, căldări, s.f. –
1. Cazan, vas, găleată; recipient pentru transportat și păstrat lichidele. Căldarea mare, în care se face urdă, are 66 de litri; căldarea mică are 33 de litri; căldărușa sau ceaunașul, de 6 l, servește pentru făcut coleșă (Georgeoni 1936: 75). – Lat. caldaria „cazan pentru încălzirea apei la băi„.
căldare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căldáre s. f.,
g.-d. art. căldắrii; pl. căldắricăldare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căldare f.
1. vas de aramă cu toarta în belciuge spre a fierbe sau încălzi ceva;
2. (termen geografic) vale în formă de căldare:
căldările Rodnei [Lat. vulg. CALDARIA].
căldare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊
Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur.
Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (I).
II. (
Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊
Căldare glaciară = circ glaciar. —
Lat. caldaria.