căldărușă - explicat in DEX

căldărușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLDĂRÚȘĂ, căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (I). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). – Căldare + suf. -ușă.

căldărușă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLDĂRÚȘĂ, căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (I). 2. Plantă ornamentală cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris).

căldărușă (Dicționaru limbii românești, 1939)
căldărúșă f., pl. ĭ și e. Căldare mică, maĭ ales aceĭa în care preutu [!] ortodox poartă agheazma cînd merge din casă în casă la ziŭa întîĭa a luniĭ. O plantă renunculacee, toporaș, cincĭ-coade (aquilégia [nigricans și vulgaris]).

căldărușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căldărúșă s. f., art. căldărúșa, g.-d. art. căldărúșei; pl. căldărúșe

căldărușă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căldărușă f. 1. căldare mică în care preoții pun aiasma și mătăuzul; 2. plantă cultivată pentru frumoasele-i flori albastre, roșii sau violete; are forma unei căldărușe cu cinci cavități, de unde și numele-i de cinci coade, cinci clopoței, etc. (Aquilegia); 3. varietate de struguri.

căldărușă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLDĂRÚȘĂ, căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (I). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). — Căldare + suf. -ușă.