căldăraș - explicat in DEX

căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLDĂRÁȘ¹, căldărași, s. m. Muncitor care curăță de zgură oala de turnat oțel și montează pâlnia și dopul acesteia. – Căldare + suf. -aș.

căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLDĂRÁȘ², căldărași, s. m. (Ornit.) Botroș. – *Cărdel (înv. „sticlete” < lat. *cardillus) + suf. -aș, prin etimologie populară.

căldăraș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
căldăráș (căldăráși), s. m. – Botroș (Pyrrhula europaea). Lat. cardellus (Candrea-Dens., 233; REW 1686; DAR); cf. it. cardello (cardelletto, cardelino), fr. chardonneret, „sticlete”. Rezultatul normal, *cărdel, a fost schimbat prin adăugarea suf. -aș și printr-o falsă asociere cu căldare. Această analogie aparentă l-a determinat pe Tiktin să derive numele păsării, de la căldare, ipoteză care pare de asemenea posibilă pentru REW.

căldăraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căldăráș s. m., pl. căldăráși

căldăraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căldăraș m. alt nume dat botrosului [Lit. mic căldărar, numit astfel după aripele-i de un negru lucitor].

căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLDĂRÁȘ¹, căldărași, s. m. Muncitor care curăță de zgură oala de turnat oțel și montează pâlnia și dopul acesteia. — Căldare + suf. -aș.

căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLDĂRÁȘ², căldărași, s. m. (Ornit.) Botroș. — *Cărdel (înv. „sticlete” < lat. *cardillus) + suf. -aș, prin etimologie populară.