călcătoreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLCĂTOREÁSĂ, călcătorese, s. f. Femeie care are meseria de a călca (
III) haine, rufărie etc. –
Călcător +
suf. -easă.călcătoreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂLCĂTOREÁSĂ, călcătorese, s. f. Femeie care are meseria de a călca haine, rufărie etc. – Din
călcător2 +
suf. -easă.călcătoreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)călcătoreásă s. f.,
g.-d. art. călcătorései; pl. călcătorésecălcătoreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLCĂTOREÁSĂ, călcătorese, s. f. Femeie care are meseria de a călca (
III) haine, rufărie etc. —
Călcător +
suf. -easă.