călțunar - explicat in DEX

călțunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Călțun + suf. -ar.

călțunar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Din călțun + suf. -ar.

călțunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
călțunár (înv.) s. m., pl. călțunári

călțunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Călțun + suf. -ar.