călțunăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLȚUNĂREÁSĂ, călțunărese, s. f. (
Reg.) Femeie care duce darurile miresei. –
Călțunar +
suf. -easă.călțunăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂLȚUNĂREÁSĂ, călțunărese, s. f. (
Reg.) Femeie care duce darurile miresei. – Din
călțunar +
suf. -easă.călțunăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)călțunăreásă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. călțunărései; pl. călțunărésecălțunăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLȚUNĂREÁSĂ, călțunărese, s. f. (
Reg.) Femeie care duce darurile miresei. –
Călțunar +
suf. -easă.