călțun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLȚÚN, călțuni, s. m. 1. (
Înv. și
pop.) Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână.
2. Compus:
călțunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete; cerențel (
Geum urbanum). – Din
ngr. kalstóni (după
încălța).
călțun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)călțún (călțúni), s. m. –
1. Încălțăminte de pânză. –
2. Ciorap. –
3. Pantof. –
Var. colțun. It. calzone, pe filieră comercială, probabil prin intermediul
ngr. ϰαλπσούνι, sau
bg. kalcun (REW 1495; Densusianu,
GS, VI, 363). –
Der. călțunar, s. m. (pantofar; la nuntă, două rude ale mirelui care îl însoțesc la mireasă acasă, ducîndu-i darurile);
călțunăreasă, s. f. (rudă a mirelui, care îi duce darurile);
călțunaș, s. m. (ciorap de copil; violetă, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; plantă asemănătoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; plăcintă de casă, umplută cu brînză sau marmeladă). După Capidan,
Raporturile, 203,
bg. provine din
rom.călțun (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CĂLȚUN, lac glaciar pe versantul sudic al M-ților Făgăraș, la 2.175 m alt.; 0,8 ha;
ad. max.: 11,8 m.
călțun (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂLȚÚN, călțuni, s. m. 1. (
Înv. și
pop.) Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele).
2. Compus:
călțunul-doamnei = plantă erbacee cu flori galbene
(Geum urbanum). –
Ngr. kaltsouni (<
it.).
călțun (Dicționaru limbii românești, 1939)călțún m. (ngr.
kaltsúni și
kartsúni, d. it.
calzoni, pantalonĭ [
calza, cĭorap], de unde și fr.
caleçons, izmene; bg. d. ngr.
kalcun. V.
încalț, calțavetă. Cp. cu
păun și
săpun).
Cor. Încălțăminte.
Vest. Cĭorap mare țărănesc.
Est (
colțun). Cĭorap.
călțun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)călțún1 (cizmă) (
înv.,
pop.)
s. m.,
pl. călțúnicălțun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)călțún2 (ciorap)
v. colțúncălțun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)călțun m.
1. Mold. ciorap;
2. câlțunu Doamnei sau
papucu Doamnei, plantă de grădină, cultivată pentru frumoasele sale flori (
Geum rivale). [Vechiu rom.
călțun, pantof = lat. *CALCEONEM (din CALX, călcâiu)].
călțun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLȚÚN1, călțuni, s. m. 1. (
Înv. și
pop.) Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână.
2. Compus:
călțunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete; cerențel
(Geum urbanum). — Din
ngr. kalstóni (după
încălța).
călțun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLȚÚN2 s. m. v. colțun.