căftănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂFTĂNÍE s. f. (
Înv.) Privilegiul de a purta caftan. –
Caftan +
suf. -ie.căftănie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂFTĂNÍE s. f. (
Înv.) Privilegiul de a purta caftan. – Din
caftan +
suf. -ie.căftănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căftăníe (
înv.)
s. f.,
art. căftănía, g.-d. căftăníi, art. căftăníeicăftănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂFTĂNÍE s. f. (
Înv.) Privilegiul de a purta caftan. —
Caftan +
suf. -ie.