căftăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul).
2. Fig. (
Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din
caftan.căftăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul).
2. Fig. (
Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din
caftan.căftăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căftăní (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. căftănésc, imperf. 3
sg. căftăneá; conj. prez. 3
să căftăneáscăcăftăni (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căftăni v. a îmbrăca cu caftan, a da rang de boierie:
când se căftănia vreun boier AL.
căftăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul).
2. Fig. (
Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. — Din
caftan.