cădelnița - explicat in DEX

cădelnița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

cădelnița (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

cădelnița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cădelnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițeáză

cădelnița (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. — Din cădelniță.

cădelnițà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.