cădea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂDEÁ, cad, vb. II.
I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica. ♦
Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede.
2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat.
3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca.
4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ◊
Expr. A cădea (
bolnav)
la pat = a se îmbolnăvi.
A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință.
II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă).
2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit.
3. A avea un insucces, a nu reuși.
A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare.
5. A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊
Expr. A-i cădea cuiva (
cu)
drag (sau
la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva.
6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de....
A căzut în extaz. ◊
Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat.
A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii.
A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea.
7. A se situa, a se afla.
Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși.
8. (În
expr.)
A cădea la învoială (sau
de acord) = a ajunge la o înțelegere.
III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni.
Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. –
Lat. cadere.cădea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cădeá (cád, căzút), vb. –
1. A se lăsa în jos, a pica. –
2. (Despre timp, precipitații) A se lăsa, a veni, a se apropia. –
4. A se arunca, a se precipita. –
5. A deceda, a sucomba. –
6. A nu reuși, a da greș. –
7. A se preda, a se da bătut. –
8. A fi înlocuit, a-și pierde funcția. –
9. A decădea, a ajunge la o situație de inferioritate. –
10. A nu rezista ispitei, a ceda. –
11. (Înv.) A deveni, a ajunge într-o situație (care nu este în mod obligatoriu de inferioritate). –
12. A nimeri întîmplător, a da de cineva sau ceva. –
13. A pica pe neașteptate, a deranja. –
14. A ajunge în același punct, a coincide. –
15. A recădea, a reveni la. –
16. A suna armonios (se spune despre ritmul final al unei perioade retorice). –
17. (
Refl.,
impers.) A ședea bine; a se potrivi. –
Mr. cad, cădeare; megl. cad, cădeari; istr. cǫdu. Lat. cadēre (Pușcariu 249; REW 1451; Candrea-Dens., 207; DAR);
cf. it. cadere, prov. cazer, fr. choir, cat. causer, sp. caer, port. cair. Din
fr. cheoir der. v. fr. cheance, fr. change ›
rom. șansă. Sensul 17 coincide cu
it. accadersi, abruz. accadé. La conjunctiv prezent, forma normală de
pers. 2,
să cazi, a dat naștere unei oscilări între formele corecte
să cad, să cadă, și formele analogice
să caz, să cază, ca la alte
vb. al căror radical se termină cu -
d. Cf. scădea. Der. cădenie, s. f. (conveniență, uz stabilit);
cădere, s. f. (acțiunea de a cădea; conveniență; cascadă);
cădință, s. f. (conveniență);
căzătură, s. f. (cădere; bătrîn ramolit; femeie pierdută, prostituată; tăietură de ziar, rest);
căzător, adj. (care cade);
căzut, adj. (înfundat în cap; potrivit; pofticios, pasionat);
decădea, vb., formație
neol.;
precădere, s. f. (prioritate, preferință).
cădea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cădea, cad v. i. (intl.) a fi arestat, a ajunge în închisoare.
cădea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂDEÁ, cad, vb. II.
I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos prin propria greutate; a se lăsa în jos; a pica. ♦
Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede.
2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul său.
3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna; a se pleca.
Pleoapele-mi căzură peste ochi (HOGAȘ).
4. A înceta de a mai sta vertical sau în picioare; a se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ◊
Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi.
A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea.
A cădea din (sau,
reg.,
de pe)
picioare = a nu mai putea sta de oboseală. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință.
II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă).
2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit.
3. A avea un insucces, a nu reuși.
A cădea la un examen. ♦ (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare.
4. A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊
Expr. A cădea pe (sau
la)
mâna cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva.
A cădea pe capul cuiva sau
a-i cădea (cuiva)
belea (pe cap) = a veni nedorit, pe neașteptate la cineva.
A-i cădea cuiva drag (sau
la inimă) = a-i fi cuiva pe plac, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva.
5. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de....
Poporul iar căzuse în amorțire (SADOVEANU). ◊
Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat.
A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii.
A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea.
6. A se situa, a se afla.
Satul cade pe malul Dunării. ◊
Expr. A cădea în sarcina (sau
în competența, în atribuțiile)
cuiva = a reveni cuiva. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși.
7. (În
expr.)
A cădea la învoială (sau
de acord) = a ajunge la o înțelegere. (
Înv.)
A cădea la pace = a se împăca.
III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni.
Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. –
Lat. cadere.cădea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cădeá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cad, 1
pl. cădém, 2
pl. cădéți; conj. prez. 3
să cádă; imper. 2
sg. cazi, 2
pl. cădéți; ger. căzấnd; part. căzútcădea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂDEÁ, cad, vb. II.
I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica. ♦
Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede.
2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat.
3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca.
4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ◊
Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi.
A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință.
II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă).
2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit.
3. A avea un insucces, a nu reuși.
A căzut la examen. 3. (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare.
4. A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊
Expr. A-i cădea cuiva (cu) drag (sau
la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva.
5. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de....
A căzut în extaz. ◊
Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat.
A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii.
A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea.
6. A se situa, a se afla.
Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși.
7. (În
expr.)
A cădea la învoială (sau
de acord)
= a ajunge la o înțelegere.
III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni.
Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. —
Lat. cadere.cădeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cădeà v.
1. a fi târît de sus în jos prin propria greutate:
a cădea de pe acoperiș; a-i cădea cu tronc, a-i plăcea cuiva dintr’o dată;
2. a fi tare dărăpănat:
casa asta cade; 3. fig. a nu reuși:
a căzut la examen; 4. a ajunge:
a căzut în mâinile dușmanului; 5. a veni deodată:
cade o noapte întunecoasă AL.;
6. a se nemeri, a fi:
estimp Paștile cad în Martie; 7. despre fenomenele atmosferice:
cade rouă, brumă, zăpadă; 8. a se cuveni (sub raportul moral):
nu se cade, om prea cum se cade. [Lat. CADERE].