căciuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂCIULÍȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
căciulă (
1).
2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii. –
Căciulă +
suf. -iță.căciuliță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂCIULÍȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
căciulă. 2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii.
căciuliță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)căciuliță, căciulițe s. f. prezervativ
căciuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căciulíță s. f.,
g.-d. art. căciulíței; pl. căciulíțecăciuliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂCIULÍȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
căciulă (1).
2. Bonetă purtată de femei și de copii. —
Căciulă +
suf. -iță.