căcănar(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) CĂCĂNÁR,căcănári, s. m. Vidanjor. (din căca)
căcănar(Dicționar de argou al limbii române, 2007) căcănar, -ă,căcănari, -e, s. m., s. f., adj. (vulg.) 1. (om) răuvoitor. 2. (om) antipatic. 3. (om) zgârcit.