cățelușă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂȚELUȘĂ,cățelușe, s. f. Diminutiv al lui cățea (1). – Cățea + suf. -ușă.
cățelușă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂȚELUȘĂ,cățelușe, s. f. Diminutiv al lui cățea(1).
cățelușă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cățelúșă s. f., art. cățelúșa, g.-d. art. cățelúșei; pl. cățelúșe
cățelușă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂȚELÚȘĂ,cățelușe, s. f. Diminutiv al lui cățea (1). — Cățea + suf. -ușă.