cățeluș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂȚELÚȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui
cățel (
I 1). –
Cățel +
suf. -uș.cățeluș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂȚELÚȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui
cățel (I 1).cățeluș (Dicționaru limbii românești, 1939)cățelúș, -ă s., pl.
ĭ, fem.
e. Cățel și maĭ mic, cățea și maĭ mică.
cățeluș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cățelúș s. m.,
pl. cățelúșicățeluș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂȚELÚȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui
cățel (
I 1). — Cățel +
suf. -uș.