cățeli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂȚELÍ, pers. 3
cățelește, vb. IV.
Refl. 1. (
Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea.
2. (
Reg.; despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Probabil
lat. catullire (influențat de
cățel, cățea).
cățeli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂȚELÍ, pers. 3
cățelește, vb. IV.
Refl. (
Pop.)
1. (Despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea.
2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Din
cățel.cățeli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cățelí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se cățeléște, imperf. 3
sg. se cățeleá; conj. prez. 3
să se cățeleáscăcățelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cățelì v.
1. a se inflama și propaga (vorbind de un absces);
2. a se împreuna (vorbind de câini).
cățeli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂȚELÍ, pers. 3
cățelește, vb. IV.
Refl. 1. (Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea.
2. (
Reg.: despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. — Probabil
lat. catullire (influențat de
cățel, cățea).