cățăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂȚĂRÁ, cáțăr, vb. I.
Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [
Var.: (
reg.)
acățărá vb. I] –
Cf. acăța.cățăra (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cățărá s.f. (reg.) veveriță, cațobâră, coțoligă.
cățăra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cățărá (cáțăr, cățărát), vb. –
1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. –
2. A (se) cocoța. –
Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt,
ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui
acăța cu
bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan,
Dacor., VII, 129, sugerează
alb. katsaroj; cf. și
bg. kacvam „a se cocoța”,
katerica „veveriță”, și
ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune.
Var. prezintă o contaminare evidentă cu
acăța. –
Der. (a)cățător, adj. (care se cațără);
cățărătoare, s. f. (ciocănitoare, Picus major).
cățăra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂȚĂRÁ, cáțăr, vb. I.
Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt și abrupt, pe un copac etc. ♦ (Despre plante) A se prinde (cu cârceii) de ramuri, de ziduri etc. [
Var.: (
reg.)
acățărá vb. I] – Din
acăța +
bg. katerja se „mă cațăr”.
cățăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cățărá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 1
sg. mă cáțăr, 2
sg. te cáțări, 3
se cáțără; conj. prez. 3
să se cáțărecățăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂȚĂRÁ, cáțăr, vb. I.
Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [
Var.: (
reg.)
acățărá vb. I] —
Cf. acăța.cățărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cățărà v.
1. a se urca acățându-se cu mâinile, a se sui grăpiș;
2. se zice de plante care se ridică acățându-se și înfășurându-se:
pe plantele învecinate, ca iedera. [Dintr’un primitiv
caț (cf. acățà)].