cășărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂȘĂRÍE, cășării, s. f. Clădire sau parte a stânei unde se prepară cașul, brânza sau cașcavalul;
p. ext. stână. –
Caș +
suf. -ărie.cășărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂȘĂRÍE, cășării, s. f. Parte a stânei unde se prepară cașul, brânza sau cașcavalul;
p. ext. stână. – Din
caș +
suf. -ărie.cășărie (Dicționaru limbii românești, 1939)cășăríe f. Locu unde se face cașu la stînă.
cășărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cășăríe s. f.,
art. cășăría, g.-d. art. cășăríei; pl. cășăríi, art. cășăríilecășărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂȘĂRÍE, cășării, s. f. Clădire sau parte a stânei unde se prepară cașul, brânza sau cașcavalul;
p. ext. stână. —
Caș +
suf. -ărie.