cârtitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRTITÓR, -OÁRE, cârtitori, -oare, adj. (
Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombănește necontenit. –
Cârti +
suf. -tor.cârtitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârtitór (
pop.)
adj. m.,
pl. cârtitóri; f. sg. și
pl. cârtitoárecârtitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârtitor a. și m. care cârtește.
cârtitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRTITÓR, -OÁRE, cârtitori, -oare, adj. (
Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombăne necontenit. —
Cârti +
suf. -tor.