cârti - explicat in DEX

cârti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.

cârti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. 1. A-și exprima nemulțumirea prin murmure sau critici; a se plânge, a protesta. 2. Tranz. (Rar) A certa, a critica; a cicăli.

cârti (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cârtí, cârtesc, vb. tranz. – A petici: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtéască” (Calendar 1980: 16). – Din cârpă (< sl. krŭpa „cârpă„).

cârti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârtí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtésc, imperf. 3 sg. cârteá; conj. prez. 3 să cârteáscă

cârti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). — Et. nec.

cârtì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cârtì v. a-și arăta nemulțumirea bombănind, a face vorbă pentru lucruri de nimica. [Cf. slav. KRŬTENIĬE, grohăit].