cârpător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (
Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. –
Lat. coopertorium.cârpător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârpătór (
pop.)
s. n.,
pl. cârpătoárecârpător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (
Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. —
Lat. coopertorium.