cârmuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [
Pr.:
-mu-i-] –
Cârmui +
suf. -tor.cârmuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârmuitór (-mu-i-) s. m.,
pl. cârmuitóricârmuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârmuitor m.
1. administrator;
2. od. prefect de județ.
cârmuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRMUITÓR, -OÁRE, cărmuitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [
Pr.:
-mu-i-] —
Cârmui +
suf. -tor.