cârmi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRMÍ, cârmesc, vb. IV.
Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers;
p. gener. a o coti, a o lua în altă parte.
2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din
sl. krŭmiti.cârmi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârmí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cârmésc; imperf. 3
sg. cârmeá; conj. prez. 3
să cârmeáscăcârmi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârmi v.
1. a se abate din cale, a apuca alt drum;
2. fig. a ocoli, a șovăi, a’și schimba gândul:
ar fi voit s’o cârmească împăratul ISP. [Cf.
cârni, influențat de
cârmă].
cârmi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRMÍ, cârmesc, vb. IV.
Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcațiuni, a unei nave, schimbând direcția de mers;
p. gener.: a o coti, a o lua în altă parte.
2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. — Din
sl. krŭmiti.