cârlionț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [
Pr.:
-li-onț] –
Et. nec.cârlionț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârliónț (-li-onț) s. m.,
pl. cârliónțicârlionț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârlionț m.
1. buclă;
2. cârlig de pescuit. [Derivat din acelaș primitiv ca
cârlig].
cârlionț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [
Pr.:
-li-onț] —
Et. nec.