cârligel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CÂRLIGÉL,cârligele, s. n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaș. – Cârlig + suf. -el.
cârligel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cârligél s. n., pl. cârligéle
cârligel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CÂRLIGÉL,cârligele, s. n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaș. — Cârlig + suf. -el.