cârlan - explicat in DEX

cârlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRLÁN, cârlani, s. m. 1. Miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani. – Et. nec.

cârlan (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cârlán, -i, s.m. – 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: „Cârlanu-i cu șase coarne / Și la coadă-i de tri palme” (Țiplea 1906: 445). – Din rom. provine magh. kirlán, kerlany. – Et. nec. (MDA).

cârlan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârlán s. m., pl. cârláni

cârlan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cârlan m. 1. mânz de doi ani; 2. miel în al doilea an; lână cârlană, scurtă și subțire în păr; 3. berbece castrat; 4. sensuri tehnice: a) sinonim cu bașlic; b) Tr. sinonim cu capra în pod. [Termen ciobănesc de origină necunoscută].

cârlan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRLÁN, cârlani, s. m. 1. Miel sau ied după înțărcare până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de trei ani. — Et. nec.