cârlănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRLĂNÁR, cârlănari, s. m. Cioban care păzește și duce la păscut cârlanii dintr-o turmă. –
Cârlan +
suf. -ar.cârlănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârlănár s. m.,
pl. cârlănáricârlănar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRLĂNÁR, cârlănari, s. m. Cioban care păzește și duce la păscut cârlanii dintr-o turmă. —
Cârlan +
suf. -ar.