cârjaliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRJALÍU, cârjalii, s. m. (
Înv.) Hoț, tâlhar (care făcea parte dintr-o bandă). – Din
tc. kirgali.cârjaliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârjalíu (
înv.)
s. m.,
art. cârjalíul; pl. cârjalíi, art. cârjalíii (-li-ii)cârjaliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârjaliu m. tâlhar:
de mă găsia, mă hăcuia cârjaliul AL. [V.
Cârjalii].
cârjaliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRJALÍU, cârjalii, s. m. (
Înv.) Hoț, tâlhar (care făcea parte dintr-o bandă). — Din
tc. kirgali.