cârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRCÂÍ, pers. 3
cấrcâie, vb. IV.
Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.
cârcâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârcâí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cấrcâie, imperf. 3
sg. cârcâiá; conj. prez. 3
să cấrcâiecârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRCÂÍ, pers. 3
cấrcâie, vb. IV.
Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. — Formație onomatopeică.