cârâială - explicat in DEX

cârâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit¹. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală.

cârâială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cârâială, cârâieli s. f. ceartă

cârâială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârâiálă s. f., g.-d. art. cârâiélii; pl. cârâiéli

cârâială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRÂIÁLĂ, cărâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit¹. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] — Cârâi + suf. -eală.