cântecel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui
cântec. ◊
Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [
Var.: (
reg.)
cânticél s. n.] –
Cântec +
suf. -el.cântecel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cântecél s. n.,
pl. cântecélecântecel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cântecel n. cântec scurt:
cântecel comic.cântecel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui
cântec. ◊
Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [
Var.: (
reg.)
cânticél s. n.] —
Cântec +
suf. -el.