cântător - explicat in DEX

cântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. s. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

cântător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; adj. f. sg. și pl. cântătoáre

cântător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cântător a. și m. 1. care cântă: pasăre căutătoare; 2. cocoș: despre ziori la glas viu de căutători AL.; 3. pl. timp despre ziuă, când cântă cocoșii: noaptea pe la cântători când zorile ’s albe. AL.

cântător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. S. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. — Cânta + suf. -ător.