câner (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNÉR, câneri, s. m. (
Reg.) Om rău, hain, câinos. –
Cine +
suf. -ar.câner (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cânér (
reg.)
s. m.,
pl. cânéricâner (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂNÉR, câneri, s. m. (
Reg.) Om rău, hain, câinos. —
Câne +
suf. -ar.